Cu toții avem secrete. Mai mari, mai mici, mai complicate. E un secret uneori și că avem secrete, de parcă ne e teamă să nu fim judecați și bănuiți de ceva rău. Dar al meu e un secret frumos și urmează în curând să fie dezvăluit. Până atunci, căci nu strică să mai fie exersată și răbdarea din când în când, am să vă dau câteva hinturi legate de el. Pentru că, la fel ca și copiii cu care lucrez, parcă nu mai am stare să țin doar pentru mine tot ce am trăit în această perioadă.
Primul moment de inspirație…
Totul a început într-o zi ca oricare alta, când am privit parcă mai atent și cu mai multă iubire spre micuții de la mine din grădiniță. Și deși eram obosită și destul de încărcată de multe task-uri pe care le aveam pe listă, mi-am zis că vreau să las copilul din mine să se joace. Și-am prins curaj să visez mai mult ca de obicei și să-mi transform vulnerabilitatea într-o ocazie de a experimenta. Primii pași au fost mai grei, stângaci, iar sentimentul că o să dau greș mă tot urmărea. Dar chiar și așa, n-am vrut să mă opresc. Și ceea ce la început părea greu s-a transformat în hai să văd cum mai continui, oare ce să mai adaug, cum ar putea ajuta pe alții, cum i-ar face și pe ei să viseze, dar și să fie pe sufletul meu? Oare ce ar crede despre asta Maria, fiica mea, despre asta când va crește?
Darul meu pentru voi
A început atât de mult să-mi placă, încât am cooptat și alți oameni care să mă însoțească pe acest drum. Unii au jubilat, alții m-au descurajat, ca-n viață, nu putem să fim cu toții pe aceeași lungime de undă, dar cu fiecare pas pe care l-am făcut, am fost tot mai mândră. Și sper că o să vă placă și vouă cel puțin la fel de mult pe cât m-a entuziasmat pe mine. Secretul meu e numit visare și e o dedicație pentru copilul meu interior, dar și pentru cei care au pus pe hold imaginația și s-au pierdut în cifre, facturi, treburi casnice, frici și conturi în bancă. E pentru copii și adulți deopotrivă; e despre cum să alergăm mereu către ceea ce contează în viață. Așa-i că v-am trezit curiozitatea? Mai e puțin și voi rămâne fără acest secret, care, la fel ca un fluture, va prinde viață și sper din tot sufletul că va înfrumuseța destine. Și mai sper că oricine va descoperi acest secret se va vedea într-o nouă lumină, una strălucitoare care le îmblânzește până și pe cele mai încăpățânate steluțe dintr-un suflet înghețat.
