S-a nascut Maria! Acum o saptamana, pe vremea aceasta, dadeam nastere echilibrului meu, micuta Maria, acest suflet delicat care a ales sa vina pe lume intr-o zi magica. 20.02.2022 – o zi pe care sa nu o uite niciodata si nici cei din jurul ei, o zi care stiu ca i-a fost benefica energitic si care i-a prevestit o viata frumoasa. S-a nascut Maria intr-o lume prea dura pentru fragilitatea ei, dar de care sunt gata sa o apar si sa o protejez asa cum stiu eu cel mai bine, cu iubire, multa iubire.
M-am pus cu greu la laptop sa imi astern gandurile, pentru ca acest caruselul cu emotii al nasterii a culminat cu cel mai trist context al lumii. Razboiul si imaginile sale, care napadesc fiecare colt de internet, atarna greu in inima oricarui om si mai ales unei proaspete mame. Nu poti sa nu te intrebi: in aceasta lume mi-am asteptat eu micuta? Cum sa o cresc eu intr-o lume atat de avida dupa putere si bani, cum sa-i explic eu ca la putin timp dupa nasterea ei a inceput razboiul la doar 400 km de casa ei? Nu-mi ies din minte imaginile cu puii proaspat nascuti pe la metrou sau mutati in buncare, cu femeile insarcinate care trec granita, iar singurul moment cand ma linistesc este atunci cand o iau in brate si stam doar noi doua si o privesc in ochi. I-a pus Dumnezeu în ochi cea mai frumoasa culoare de albastru, ochi care deseori ma privesc atent. Stiu ca se spune ca in primele zile de viata pruncii nu pot sa distinga bine formele din jurul lor, dar, va spun sincer, pe mine copila mea ma priveste. Ma priveste cu iubire. Stie ca eu sunt vocea care a auzit-o 9 luni si stie ca eu sunt jumatatea ei.
Nu degeaba ii spui Mariei ca ea este echilibrul meu, caci fix asa o simt, un echilibru care m-a responsabilizat si mi-a aratat ca nimic nu e mai important acum decat ea. Ea.
Am nascut prin cezariana, pentru ca sanatatea imi era pusa in pericol si mai ales sanatatea ei. Nu voi intra in detalii medicale, stiu doar ca asa a fost mai bine pentru corpul meu. Si, pentru asta, doresc sa ii multumesc doamnei doctor Codruta Dijmarescu, de la Regina Maria, pentru toata ingrijirea si mai ales pentru blandetea ei. In vremuri de Covid, cand mamele sunt atat de singure in spital, o imbratisare, o vorba buna, o incurajare, toate cantaresc mai mult decat orice. Asa ca ii multumesc inca o data pentru omenie.
M-am recuperat greu, pentru ca vesnica mea anemie si-a facut simtita prezenta si in acest moment, asa ca am stat la terapie intesiva mai mult decat trebuia. Dar, cu toate acestea, miercuri seara ajungeam acasa cu Baby M si aveam prima noapte impreuna.
Acest copil minune parca stie ca mama lui este si antreprenor, caci doarme aproape toata noaptea, se trezeste doar de doua ori sa manance si adoarme repede la loc, fara plansete, fara plimbat prin casa, fara stres. E atat de blanda si iubitoare, de parca ma protejeaza ea pe mine, nu eu pe ea. Nu stiu cat tine aceasta perioada sau ce etape mai urmeaza, stiu doar ca puterea vine din ea, in pofida fragilitatii sale. Ce paradox, nu? Cred ca mi-a cultivat-o timp de 9 luni si a plantat-o acolo, alaturi de multa incredere de sine si iubire.
Ziua se imparte acum intre Maria si telefoanele in care mai rezolv cate vreo problema de la gradinita, dar cu o prioritizare corecta si cu ajutor din partea familiei reusesc sa le fac pe toate. Iar asta e tot ce conteaza. Fara presiune, fara planuri, cu pasi marunti, ca de bebelusi.
S-a nascut Maria. Asa ca refuz sa-mi amintesc de februarie ca luna in care lumea s-a schimbat in rau, ci de luna in care Maria s-a nascut ca sa schimbe lumea in bine.
Sa fie pace!
Cu prietenie,
A.
