Cand se naste mama, piere femeia? Niciodata. Rolul de mama este completarea perfecta a femeii care esti pana azi. Una nu trebuie sa o excluda pe cealalta si bucuria zilei trebuie sa vina indiferent de context. Aud deseori “la ce trebuie sa renunte o mama pentru copilul ei” si ma gandesc…. E vorba de renuntare sau e vorba de adaptare la situatie si imbunatatire?
M-am pus pe scris aceste randuri fix cu gandul la tine. Tu, mama care imi citesti acum randurile, dupa o zi extrem de obositoare, in care ai fost pe rand femeie, angajat, sotie, mama la copii, bucatareasa, copil pentru mama ta si poate chiar si sora. Le-ai facut pe toate intr-o singura zi, iar acum iti tragi sufletul un pic, inainte sa-i pregatesti pe toti de culcare.
Asa ca iti spun din start. Te admir. Uita-te in oglinda si admira si tu omul pe care il vezi.
Am observat de-a lungul timpului ca multe femeie se transforma si se sacrifica atunci cand devin mame, cad intr-o depresie cumplita si raman acolo crezand ca acesta este pretul pe care trebuie sa il plateasca pentru binele copilului.
Ba chiar mai mult, am vazut ca multe casnicii s-au dus pe apa sambetei dupa ce a venit copilul pe lume, responsabilitatea fiind poate chiar coplesitoare.
In egala masura am vazut si multi parinti care se abandoneaza total in rolul de parinte pentru ca adora sa fie zeu pentru propriul copil, il sufoca si crează dependenta de copil si pe copil dependent de ei si asta pentru ca le este dificil sa isi creeze o relatie asumata in primul rand cu el si apoi cu cei din jur.
Asa ca am fost chiar speriata crezand ca atunci cand voi deveni mama nu voi mai avea acces sa fac nimic din ce imi ofera viata si ca voi renunta la mine pentru Baby M, dar maturitatea m-a ajutat si m-a adus pe linia de plutire fiind calma pentru copilul meu.
Poate ca daca deveam mama mai devreme m-as fi neglijat complet, as fi rupt bucati din mine (adica m-as fi autodistrus ) pentru copilul meu, crezand ca acesta este pretul fericirii lui.
Chiar daca am trecut prin multe experiente negative, acestea mi-au adus intelepciune si cunoastere. Un om care invata este un om liber. Au fost experiente care m-au transformat, pentru ca au venit in situatiile de criza si, in momentul in care m-am aflat intr-o situatie cu multa presiune, am inceput sa vad lumea cu alti ochi.
Am inteles ca nimic nu ma poate impiedica si ca trebuie sa fiu asumata si plina de dorinta.
Dupa ce a venit Baby M am inceput sa fiu mai matura, asumata si responsabila ca niciodata si recunosc ca, desi trec printr-o alta situatie sub presiune (despre care voi discuta deschis intr-un alt articol- sau poate chiar intr-o carte), am decis sa renunt la “Invataturile” care imi aduceau suferinta si sacrificiul de autodistrugere.
Deci, practic, la ce am renuntat?
1. Am renuntat sa ascult vocea lumii, postari din social media> “sa fii o mama trebuie sa iti tai aripile tale, ca sa dai aripi copilului tău” si multe alte invataturi care vin cu o Vibratie de nefericire.
2. Am renuntat la situatii, oameni care ma tineau in nefericire.
3. Am renuntat sa impart patul doar cu mine (pe care timp de mai bine de mai bine de 7 ani l-am avut doar pentru mine)
4. Am renuntat la munca continua de la birou si la disponibilitatea excesiva in fata tuturor colaboratorilor sau propunerilor de business
Dar nu am renuntat la mine, pentru ca binele meu este de fapt binele copilului meu.
Eu vreau ca fetita mea sa creasca un om interesant. Sa fie indragostita de propria viata si de partenerul ei, cel care ii va fi alaturi. Nu vreau sa fiu exemplu de victima sau martir.
Toate acestea nu imi diminueaza deloc responsabilitatile de mama. Imi iubesc fetita enorm. Eu ii sunt mereu alaturi cand are nevoie, eu o tin de mana si facem fata impreuna tuturor emotiilor. Dar nu vreau sa creasca cu marea greutate pe umerii ei – responsabilitatea pentru fericirea mamei.
Am renuntat la rolul de martir, pentru ca binele meu este binele fetitei mele.
Tu la ce ai renuntat?
