Baby M a implinit ieri 2 saptamani, iar eu am inteles ca e normal sa imi dau timp sa invat sa fiu mama. Stiam ca in ziua in care ea se naste viata mea se va schimba complet, mai ales ca mi-am propus sa nu renunt 100% la job, si sa ma pastrez macar cateva ore si acolo, in meseria mea de antreprenor.
Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, evident ca nici acum nu s-a potrivit. Daca voiam sa lucrez minim 4 ore pe zi, momentan nu reusesc decat o ora. O ora pe zi o pastrez pentru viata de antreprenor, in rest sunt full time mami. Dupa cateva zile in care am pus presiune pe mine, am inteles intr-un final ca e normal sa-mi dau timp, e normal sa nu-mi iasa din prima si e normal sa astept. Atat eu, cât si micuta Maria avem nevoie de timp pentru a ne acomoda cu noua noastra viata.
Sa-mi dau timp. Cand vreodata mamele isi dau timp. Fara presiunea societatii, fara presiunea unul to do list necesar, eu cred ca este posibil sa intelegem ca e normal tot ce se intampla. E normal sa nu stiu din prima sa o spal perfect, e normal sa nu stiu din prima cum sa o linistesc, e normal sa nu stiu intotdeauna de ce plange, e normal sa nu reusesc in primele zile sa o pun la san fara sa ma doara, e normal tot ce se intampla intr-o zi de proaspat mama.
E normal. Asta imi tot repet atat in minte, cat si in suflet si incerc sa nu ma las complesita de emotii atunci cand poate o situatie o cere. Ma linistesc uitandu-ma la ea, admirandu-i piciorusele, manutele, urechiusele, pielea extrem de fina, tot ce inseamna, bucatita cu bucatica. Ma uit la ea si stiu ca e bucata din mine si din tatal ei si suntem cei mai norocosi ca ne-a ales. Si, uite asa, imi revin!
Asa ma umplu de energie si asa inteleg ca e normal tot ce se intampla si ca ea nu se supara pe mine si ca si ea imi da timp…. Ea are cea mai mare rabdare cu mine si vrea un singur lucru, sa o tin aproape, cat mai aproape, langa inima mea.
Sambata am iesit din casa, dupa 2 saptamani. Oh well, aici poate am gresit, dar si contextul nu m-a ajutat foarte mult sa ies mai devreme. Am preferat cumparaturile online si m-am limitat la iesirile pe balcon in zilele cu soare. Fizic abia sambata mi-a fost ok, dupa multe zile cu tensiune oscilanta, despre care am sa ma interesez saptamana aceasta, cu o vizita la cardiolog.
Mi-am setat telefonul pe vibratii, antreprenorul din mine ar vrea sa il lase pe sunet cat mai mic, mama din mine l-ar da pe modul avion, asa ca am gasit o cale de mijloc, telefon pe vibratii. Desi nu fac liniste totala cand doarme Maria, ba dimpotriva, creez special un zgomot de fond, si asa am obisnuit-o, si chiar se odihneste, nu vreau sa ma tenteze telefonul sa raspund chiar la tot ce suna pe el. Se face astfel o selectie naturala, caci uneori aud vibratii, alteori nu. Probabil ca toti colaboratorii mei se intreaba unde a disparut Anca cea promta si mereu disponibila pentru business, iar raspunsul il gasesc chiar aici, printre randurile acestea.
Am vrut sa postez de doua ori pe saptamana, am chiar si calendarul de articole pe care vreau sa le ating pentru voi, dar mai stiu ca nici asta nu e posibil, cel putin momentan. Asa ca nu va mirati, cum am mai spus, e normal sa imi dau timp…
Pe data viitoare!
A.
