Cred că știți piesa celor de la Partizan: Fata mea este model. Mă amuză că am auzit-o de curând la radio și, în acel moment, mă întrebam cum ar fi dacă aș schimba optica versurilor și în loc de fată să vorbesc despre… tată. Probabil că aș rămâne doar cu începutul: Tatăl meu este model. Iar restul nu mai e pe note muzicale, e pe notele sufletului meu, cu o voce emoționată și ușor stingheră, că sigur nu e suficient ca să-mi pot exprima mulțumirile pentru el în fața divinității.
Când am început să tastez pe laptop aceste gânduri, mi-a venit puțin să lăcrimez, am râs cu drag la anumite părți și m-am entuziasmat la altele. Ca-n viață. Revenind la ideea de start: Tatăl meu este model… de bărbat puternic și familist, care s-a dedicat în întregime celor dragi. Îl numesc Protectorul meu și al Mariei, fiica mea, pentru că el e piatra noastră de temelie în momentele dificile și cel care mi-a demonstrat cât de mult și frumos se pot schimba oamenii.
Poate cel mai bine îți poți analiza părinții atunci când devii și tu unul. Pentru că nu-l mai privești pe cel care ți-a dat viață și te-a crescut prin ochii unui copil ce simte că trebuie să aibă totul, ci și din perspectiva adultului care conștientizează ce sacrificii trebuie să faci când o viață depinde de tine. Iar tatăl meu și-a lăsat casa și a venit în București, ca să fie alături de mine într-o perioadă grea a vieții mele. Asta în contextul în care el e tipul de om care nu iubește schimbarea. Și tot el a convins-o pe mama să grăbească formalitățile de pensionare pentru a se muta cu noi. Când au trecut oare doi ani?!
Ce am învățat de la tata
Tata e un om modest, timid, foarte răbdător, pe alocuri rușinos, care mereu s-a bucurat de tot ce are. Asumat și profund. Și-a dorit să stăm aproape unii de alții și nu a plecat peste hotare ca să facă bani. Ne-a spus că averea lui suntem noi și de la el am învățat că deși sunt puține pe masă, atât timp cât ne avem unii pe alții, e, de fapt, suficient ca să ne fie bine. M-a învățat să fiu corectă și să-i respect pe cei din jur. Ce mi-a plăcut mereu la tata e că ne-a tot spus că florile lui suntem noi, așa că ne răsfață ori de câte ori se poate pe mama, pe sora mea și pe mine. De nepoți nu mai zic!
Nu mi-a vorbit despre iubire, m-a învățat cum s-o ofer
Ce mai știu despre tata? Că este un om al faptelor, nu al promisiunilor deșarte, că acesta e limbajul iubirii sale pentru fetele lui, că dacă e lângă mine, eu capăt superputeri, dar și că nepoții au trezit în el o iubire imensă. Deși rușinos de fel, tata știe când să-și impună cuvântul și, mai ales, cum să facă asta. Are și multe frici, dar cred că am fost adusă pe lume ca să-și testeze limitele, mai ales că, trebuie să recunosc, sunt rebela familiei. La acest capitol aș avea multe povești, dar n-aș vrea să i le amintesc tot aici. 😊 Și mai e ceva: m-a învățat să conduc nu doar mașina, ci și afacerile. Și să-mi ascult inima înainte de orice. De aceea, tatăl meu e model. Și îl iubesc cu tot sufletul!